”Back in Black” – 45 de ani de AC/DC pur și simplu
Azi sărbătoresc unul dintre cele mai mari albume din istoria rockului, nu doar prin succesul comercial (al doilea cel mai vândut album de pe planetă), dar și prin semnificația sa, fiind un tribut adus fostului solist Bon Scott.
Așa cum v-ați dat seama deja, astăzi se împlinesc patru decenii și jumătate de la lansarea unicului și magnificului ”Back in Black”.
Cu Brian Johnson pe voce și Mutt Lange la butoane, AC/DC a explodat într-un mod în care nu o va mai face vreodată, producând un album care combină riff-uri iconice, energie brută și un simț al ritmului imposibil de imitat.
Albumul debutează funebru și solemn cu ”Hells Bells”, deschis de clopotele sinistre care stabilesc tonul întunecat al albumului.
Riff-ul de chitară devine imediat recognoscibil, iar Brian Johnson se afirmă ca un vocal de mare anvergură.
”Shoot to Thrill” este piesa care m-a lovit din prima cu energia ei și sunetul de metal topit, este piesa care m-a descompus celulă cu celulă timp de 45 de ani.
Solo-ul este printre cele mai dinamice ale lui Angus Young – un exemplu perfect de echilibru între agresivitate și control.
”What Do You Do for Money Honey” se deschide direct și dur, continuând în același mod cu un riff catchy, livrat impecabil.
”Givin’ the Dog a Bone” are un groove lent dar pătrunzător, ce îți rămâne în cap mult timp.
”Let Me Put My Love into You” a rămas memorabilă prin melodia lascivă și atmosfera senzuală, una dintre cele mai explicite balade hard rock din discografie.
Cealaltă față a discului te lovește ca un ciocan pneumatic cu ”Back in Black”, devenit instantaneu un imn rock planetar, cu riff nemuritor și totul perfect calibrat – versuri, tempo, solo, voce.
Urmează o altă piesă etalon a albumului, ”You Shook Me All Night Long”, poate cea mai cunoscută piesă AC/DC alături de „Back in Black” și care cu energia ei erotică unică și refrenul inconfundabil o fac nemuritoare pe orice scenă rock.
”Have a Drink on Me” e ca o beție controlată, dar dură și plină ochi de tărie metalică ”on the rock”.
În ciuda faptului că sună al dracului de bine, ”Shake a Leg” a fost adesea uitată, dar prin solo-ul electrizant al lui Angus și vocea pe maxim agresiv a lui Brian Johnson, nu e cu nimic mai prejos decât celelalte piese energice ale albumului.
Iar la finalul acestui regal metalifer, băieții ne oferă ”Rock and Roll Ain’t Noise Pollution”, un manifest total, un imn pur în apărarea metalului clasic.
Vocea gravă, riff-ul relaxat și versurile fine fac ”Rock and Roll Ain’t Noise Pollution” o încheiere perfectă pentru un album perfect.
”Back in Black” a consacrat decisive trupa ca etalon al heavy metalului planetar, influențând tone de trupe de metale grele și foarete grele.
„Back in Black” nu e doar un album, e un simbol al supraviețuirii, al pasiunii pure pentru rock și al forței de a merge mai departe, e o dovadă vie că poți renaște după o tragedie cu și mai multă forță.
Cu acest album, AC/DC a ajuns să fie recunoscut în orice galaxie, chiar și-n alte universuri, paralele au ba.
Vă las mai jos, „Shoot to Thrill” (în formula originală a trupei), piesa care m-a descompus celulă cu celulă timp de 45 de ani.
Și o mai face, încă…