Posts by Neliniştitu':
Amintiri culinare – Restaurant Al Athar, Tripoli
N-am scris niciodată despre locurile pe unde am mâncat în lumea asta, probabil nici n-o voi face prea des, dar mi-am adus aminte de un loc tare drag, cu amintiri tare faine şi m-am decis să vă zic câte ceva.
Deunăzi mă uitam pe nişte poze şi am ajuns la Tripoli, Libia. Apoi, din poză-n poză şi din amintire-n amintire, am ajuns la superbul Arc de Triumf construit pe vremea lui Marcus Aurelius şi mi-am adus aminte de unul dintre cele mai faine restaurante din Tripoli, Al Athar. Cu această ocazie mi-am adus aminte şi de faptul că se împliniră, uite, cam 4 ani şi ceva de când am mâncat acolo “al garra”, o specialitate locală şi care e alcătuiră din felurite cărnuri la alegerea clientului, înăbuşite într-o amforă mică, ce avea gura sigilată cu un capac făcut din cocă.
Alegerea mea a fost “al garra” cu carne de cămilă înăbuşită în suc de roşii, ardei şi o sumedenie de condimente specifice. Spectacolul servirii includea şi spartul gâtului amforei în faţa clientului.
Dezavantaj: dacă băiatul de serviciu nu era prea dibaci în mişcarea de decapitare, trebuia să aduni din fafurie şi, ulterior din gură, eventualele cioburi de amforă libiană.
Avantaj: cioburile aveau gust fain.
Preparatul l-am servit alături de un cuscus delicios cu ceapă călită în sos de roşii şi năut.
Locul era plin de pitoresc, mâncarea – tare faină, iar preţurile nici măcar nu se apropiau de cele ale unei terase bucureştene din Centrul Vechi.
Şi ca să nu vă mai zic că istoria stătea cu tine la masă, terasa aflându-se exact la două întinderi de mână de magnificul arc de marmură vechi de aproape 2000 de ani.
Prima veste faină pe 2015: poezii publicate în “Tiuk!”
Eu v-am zis că semne bune anul are, aşa că vestea bună din ziua de marţi – 13 a venit de la inimoşii Mihail şi Alexandru Vakulovski, cărora le-a plăcut aşa de tare primul meu volum de versuri, “Una pe inimă, una pe dos”, că au publicat vreo 10 în primul număr pe 2015 al Revistei “Tiuk!”. […]
Un an de dat pe “Replay”
Anul ce tocmai trage să dispară face parte dintre acei câţiva la care le-aş da „Replay” de mai multe ori în viaţa asta. Mă rog, acuma ca să vă zic sincer, aş da „Replay” numai la momentele faine. Şi zic asta pentru că, slavă Domnului, au fost destule, he-he! Încep prin a-mi aduce aminte minunata […]