Posts by Neliniştitu':
Adrian Voicu este o figură singulară. El iubește viața și știe să-i aleagă bucuriile, cântând fără de griji.
Cam aşa spune maestrul Horia Gârbea, preşedintele Filialei Dramaturgie a USR, despre primul meu volum de poezie. Vă mulţumesc frumos, maestre, sunt onorat!
Ia citiţi mai jos pentru elucidare:
…
Adrian Voicu Una pe inimă, una pe dos, Editura Tracus Arte * *
Un autor polivalent ca Adrian Voicu trebuia după teatru, proză scurtă și roman să ajungă și la poezie, măcar că ordinea e, de regulă, invers. El scrie, conform subtitlului, poezii mai dichisite pentru suflete îndrăgostite și mai naive, pentru amorezi și dive.
Adrian Voicu e un autor ludic și un erotic, fan al strofei muzicale, baladist și compunător de catrene. Conturul textului amintește de Emil Brumaru: De cîte ori ți-am spus că mi-ești penel,/ Paletă de culori și șevalet?/ De cîte ori privesc la pânze goale,/ În ele apari tu, cea cu buze caramel.
Baladele, ușor argotice și licențioase, păstrează aerul lui Miron Radu Paraschivescu up-datat parodic: Pac! M-ai strâns între picioare/ De la șoc, de la surpriză/ Mi-a rămas ștecheru-n priză./ Tac-tu mi-a dat peste buci/ Pân-a obosit. Atunci/ S-a oprit din măsurat/ Și se puse pe-ntrebat.
Apar și glume versificate precum Păsărica ei : I-am zărit-o, mititica. Era numai atîtica. Cum ce, cine? Păsărica! La final – ca să nu intrați la idei – aflăm că e vorba, cu adevărat, de perușul iubitei.
Într-o lume poetică tot mai dezabuzată, încrîncenată, dispusă de-a pune răul înainte, Adrian Voicu este o figură singulară. El iubește viața și știe să-i aleagă bucuriile, cîntînd fără de griji.
Punct de vedere
Două lebede se certau pe micul lac din pădure. – Eu l-am văzut prima. – Eu am ajuns înaintea ta. – Eu am gâtul mai arcuit. – Eu cânt atunci când trebuie. – Eu nu trebuie să cânt. – Eu am aripi mai lungi. – Eu am picioare mai frumoase. – Eu sunt mai albă. […]
Bună creştere
Ştiind că fără practică teoria este precum mâţa ce nu mănâncă lapte, câinele decise să-şi scoată odrasla la o plimbare prin împrejurimi, pentru a-i face cunoştinţă cu locurile şi vecinii. – Acestea sunt ceea ce noi numim “păsări”, începu câinele şi îi prezentă pe rând găini fericite, curci blazate, raţe gălăgioase, bibilici pestriţe, gâşte infatuate, […]