Posts by Neliniştitu':
Mi-a apărut!
Dragilor, mi-a apărut şi e tare, tare faină! Abia aştept să-mi ziceţi o părere, două. Iată ce zice maestrul Horia Gârbea despre ea:
“O prejudecată curentă ne spune că proza, pentru a fi bună, de succes, destinată clasicizării trebuie să fie lungă. Opera multor autori infirmă categoric un asemenea culoar de vedere îngust. Adrian Voicu se alătură acestor scriitori, între care desigur strălucesc I. L. Caragiale, cu „momentele” lui, Tudor Mușatescu și atîția alții, autohtoni sau străini. Să nu uităm că aparentul „roman” al lui Mircea Horia Simionescu, Dicționar onomastic, este de fapt o lungă serie de miniaturi, fiecare fiind, la nevoie, nucleul unui roman. O condiție ca asemenea fotograme epice (dar și dramatice) să se înfigă în mintea, inima și literatura cititorului este ca ele să aibă umor. Iar Adrian Voicu excelează la acest capitol ca și la cel al conducerii dialogului. Doar nu degeaba e și dramaturg. Citiți cu încredere micro-schițele lui Adrian Voicu și distrați-vă în voie!”
Mulțumirile multiple merg către Editura Tracus Arte, cu precădere către Cosmin, Vasile, Cristina, Emilia și toți cei care m-au ajutat să transform manuscrisul într-o carte faină de tot.
Mulțumiri speciale pretenarului Bogdan Vasilescu, după al cărui minunat desen s-a zămislit expresiva copertă.
Lectură faină, aşadar!
Sărbătoare
În zi de sărbătoare lumea se înghesuia să intre pe uşa bisericii. Lângă uşă, o ţigancă cerşea. – Decât să cerşeşti, mai bine ai pune mâna şi-ai munci, îi spuse o femeie în vârstă. – Doamne fereşte, îşi făcu ţiganca cruce, da’ bună creştină mai eşti! Azi ţi-ai găsit să muncesc, când e ditamai sărbătoarea?
Adrian Voicu nu omagiază nu ştiu ce lojă masonică prin scrierea lui, … el doreşte să-şi amuze cititorul la modul inteligent cu un roman istoric de aventuri.
Domnul Felix Nicolau a găsit răgaz nu numai să citească scrierile subsemnatului, dar să şi scrie despre ele în Agenţia de Carte. Mulţumindu-i frumos şi din inimă, vă invit să luaţi de citiţi despre cât de faine-s Templierii şi poeziile. Intrat într-o relativă normalitate, socialul românesc permite o relaxare de care unii scriitori cu spirit ager […]
Blogul culinar cu care am crescut
Cam aşa arătau odinioară blogurile culinare, iar în imagine este o bucăţică din cel al mamei mele. Numai uitându-mă la poză simt aroma şi gustul bunătăţilor de-acasă, cât de fain era să fie sărbătoare şi să fii copil. HRISTOS A ÎNVIAT!