Doctoru’ părea că nu le-a observat, deşi mai că dăduse peste ele, cel puţin peste fătuca ce stătea, transformată în statuie, fix pe scaunul de consult. S-a aşezat la birou, după care foarte calm a întrebat-o pe mă-sa care-i scopul vizitei. Nici nu a terminat femeia bine de expus subiectul cu gâtu’, că doctorului i-a sunat telefonul. A urmat o altă conversaţie furtunoasă cu unu’ care trebuia să-i ducă maică-sii, la Smeeni, nişte lemne de foc, după care a mai sunat cineva care l-a scos din sărite pe motiv că nu-i găsea nu ştiu ce piesă la centrala termică de apartament, aflată în garanţie, şi, nu în ultimul rând, un prost îi lovise maşina parcată în faţa spitalului. “Spune-i lu’ Vasile să vină, în poola mea, încoace, după ce-i ia lu’ ăla numărul. Şi mai zii să nu-l lase să plece, în poola mea, că vin şi io jos acu’!” Apoi a urmat lovitura decisivă. A aruncat telefonul pe birou, şi-a trecut o mână prin părul rar şi s-a întors către fătuca mesmerizată: “Să dea dreacu’, ce zi! Ia să vedem, tu ce poola mea ai în gât?”.