Posts by Neliniştitu':
Dilema primilor floci
Deunăzi vorbeam cu o frendă despre copilaşii noştri precoci, frumoşi, deştepţi şi degrabă maturizaţi. Io cu ce-am mai auzit de la a mea, ea de la a ei, de şcoală, de cheltuieli, de greva de la Buzău şi, după ce-a remarcat faptul că fusesem atras de posteriorul unei mămici ce-şi lăsase trecerea în memoria mea, îmi zice: “Băi, fii atent ce problemă avusei cu fii-mea săptămâna trecută!”. Ia o gură de Starbucks (am făcut cinste, doar sunt gentleman, ce osu’ meu!) şi s-apucă pe depănat. “Deci, vine aia mică la mine pe miercuri, aşa, şi-mi zice: «Mami, am floci!». Am rămas un pic mută.” “Lăudabil”, zic, “credeam că ăştia de la tine din neam se nasc fără, dar, uite, fii-ta e normală, trebe să te bucuri, nu?”
A mai luat paiu’ în gură un pic şi a continuat: “Poţi să fii serios două secunde legate? Io chiar am avut o problemă, să ştii!” “Deci, scuză-mă”, mă ocupai şi eu de paiul meu. “Continuă, te rog.” “Aşaaa…”, îşi aruncă ea o şuviţă rebelă de pe ochiu’ stâng. “Îi propun să-i tundem. E de acord cu condiţia să-i pun într-un plic.”
A venit momentul în care mă îndoi de râs şi pe spate şi pe faţă, aproape vărsând stacana mea cu cafea celebră. “Te-ai liniştit?”, a revenit ea după ce m-am săturat de râs. În urma seriozităţii mele teatrale, a depănat mai departe. “Am întrebat-o care-i faza cu plicul. «Sunt primii mei floci, mami, vreau să-i păstrez, că aşa se face, mi-a zis Ana şi Laura, prietenele mele dintr-a VII-a!» Îţi dai seama că nu puteam să râd ca tine acuma. Aşa că i-am dat un răspuns concret, scurt şi inatacabil: «Nu ţin floci în casă, pentru că aduc ghinion!».
A sosit momentul când m-am înecat cu cafeaua. “Deci d-aia au unele ghinion, he-he!”, am dat eu o maximă. “Da, da!”, râse ea sorbind înc-o gură de cafea cu scorţişoară. “Îţi dai seama că nu m-am înţeles cu aia mică şi am stabilit că rămâne flocoasă. După câteva zile, însă, a venit la mine: «Mami, tunde-i că mi se înnoadă şi mă doare când fac duş!». Şi, uite-aşa, am scăpat şi de floci, şi de ghinion, ha-ha! “.
Garda moare, da’ nu se predă!
Am găsit deunăzi prin arhiva personală o poză de mare efect. Probleme, dubii, comentarii?
Sunt ghestar şi eu, bre!
Minunatul artizan de produse culinare, Bucătaru’ Maniac, mi-a făcut o onorantă propunere, aceea de a participa cu o reţetă caracteristică pe blogul lui de haleală profesionistă. Ceea ce am şi făcut cu preparatul intitulat “Salată de rupt foamea”. E simplu (el, preparatul), e eficientă la maţ (ea, salata) şi teribil de savuroasă la cavitatea bucală […]
Haihuiala dinainte de Paşti 2 – Evadarea op’şpe
Întrucât abia mi-am revenit din Paştile care-au fost, zic, hai să vă împărtăşesc din ce-am mai făcut dimpreună cu fiică-mea înainte de Sărbătoarea mai sus-menţionată. Am fi ales vreun muzeu, ceva, da’ se pregătea lumea cu miei şi alte alea, aşa că ne-am gândit să luăm pulsu’ la ăla mai fandosit mol dintre toate cât […]
Haihuiala dinainte de Paşti 1 – Evadarea nr. 17
A venit, în sfârşit, a venit! În noi şi în Herăstrău…