Două uşi

A fost odată, ca niciodată, un om care a vrut să-şi facă o casă, iar în casă un magazin.
A strâns ceva bani şi a făcut casa. Pe lângă geamuri, pereţi, acoperiş şi alte astfel de lucruri, omul i-a făcut casei două uşi: una pe spate, care dădea în curtea unde-şi ţinea orătăniile şi tot felul de acareturi, iar una pe faţă, care dădea la drum, pentru a ieşi mai repede la autobuzul cu care făcea naveta la întreprinderea aflată în oraşul vecin.

S-a apucat să strângă iar bani, a făcut magazinul şi astfel a plecat de la întreprindere. Aşa a mai apărut un set de uşi: una pe spate, unde-şi avea magazia cu de toate, iar alta pe faţă, pentru lumea care îi trecea pragul să cumpere te-miri-ce.
Magazinul a mers binişor până a dat criza peste el. Apoi n-a mai mers deloc. Omul a fost nevoit să vândă tot pe mai nimic.
– La ce mai ţii uşa din faţă de la magazin? Ca să te calce hoţii? fu întrebat într-o zi de cineva.
Atunci a apărut o bucată proaspătă de zid în loc de uşă.

A încercat să se reangajeze la întreprindere, dar aceasta dăduse faliment de ceva vreme. Nefiind de lucru, au dispărut şi autobuzele. Aşa a realizat că nu-i mai trebuie nici uşa din faţă ca să iasă la navetă. Şi, astfel, a mai apărut o bucată proaspătă de zid în loc de uşă.
Ce s-a întâmplat mai departe, nu ştiu, pentru că această poveste nu este despre un om care a vrut să-şi facă o casă, iar în casă un magazin, ci despre uşile zidite din trecutul său.

Datorie: Vania.

Tags: nebunii, poveşti, râzi, Un sat și 40 de povestiri