După 22 de ani – Celelalte Cuvinte la Jukebox Club
Ultima oară i-am văzut la Costineşti, în vara lui ’89. De-atunci am căutat să ajung la concertele lor, şi-aşa destul de rare, dar sorţii mi-au fost mereu împotrivă. Acestea fiind zise, vă imaginaţi emoţiile care mă încercau joi seara, pe 28, pe la 8, când am trecut pragul Clubului Jukebox, pentru a-i savura pe orădeni în primul lor concert bucureştean de anul ăsta.
La ora aia nu eram decât eu şi încă vreo 10 neni care-şi căutau punctele cardinale. Prima surpriză: biletul! Deşi luasem la VIP, cu o lună înainte, cu loc lângă scenă, o tanti uşor ameţită (din naştere, nu din alte motive) mi-a replicat că trebuia să sun pentru a avea rezervat un loc preferenţial. Nimic nou, deci, în organizare. Am fost invitat pe unul din cele 3 scaune de la bar, unde am avut a doua mare surpriză: există Ciuc nefiltrată! N-am putut să mă bucur, pentru că eram cu Matizelul la mine. Aşa că am dat-o pe cole şi alte prostii, motiv pentru s-a produs următorul şoc: o doză de 33 de Pepsi era 7 lei. O bere la halbă, 6! Am decis subit ca viitoare să iau taxiul, he-he!
Sar peste faptul că, deşi era anunţat pentru ora 9, concertul a debutat pe la 10 fără ceva, dar ce mai înseamă câteva minute după decenii de aşteptare?
Acuma, numai dacă vezi un concert Celelalte Cuvinte îţi poţi da seama de ce marea majoritate a ălora de au habar zic că-i cea mai iubită trupă metalică românească. Pe lângă rock-ul unic, rafinat şi de mare stil pe care Călin şi meseriaşii lui coechipieri ni-l oferă constant de 30 de ani (anul ăsta se fac, în decembrie), legendele (în)cântătoare aruncă înspre rocărimea prezentă o căldură şi un sentiment de prietenie apropiată pe care nu le-am simţit la nici o altă trupă românească şi, slavă Domnului, am văzut destule!
Eu, unul, m-am simţit ca pe vremuri, când, cei câţiva rocăraşi existenţi în urbe, ne strângeam la mine-n cameră să le ascultăm discurile la pick-upul Tesla şi, mamă, ce ne mai bucuram că, uite, sună şi nişte românaşi de-ai noştri ca ăi de-afară! Discul lor din ’87 mi-a rămas adânc şi ireversibil înfipt în suflet!
Am plâns, am râs, am dat din cap, am reînviat amintiri pe suma de piese pe care dragul de Călin şi doctorii lui de rock ne-a oferit-o spre delectare auditivă şi sufletească: „O să am” (Formaţii Rock 8 – 1984), „Cina dragonului” (Se lasă rău – 1992), „Lupii”, “Balanţa” , “Armaghedon”, “Neam belstemat” (Armaghedon – 1994), “Pasărea de plumb”, „Boala de gânduri” (Ispita – 1997), „Între vise”, „Stem”, „Umbra mea”, „Sfârşit” ori „Zmeie” (Stem – 2008). Concertul a curs aţă, cu scurte mulţumiri din partea lor şi o pauză de zece minute pe la 11 fără douăzeci.
Partea a doua a fost cea mai dragă mie, cea care mi-a făcut pielea de găină, m-a adus în extaz extrem şi m-a purtat în camera mea din liceu, plină cu postere şi cu reviste Metal Hammer, din pricina celor mai frumoase, după părerea mea, piese ale băieţilor: „În zori de zi”, „Fântâna suspinelor”, „Dacă vrei”, „Un sfârşit e un început”, „La ceas târziu” (Celelalte Cuvinte – 1987). Cum să nu exulţi de plăcere? Cum să nu-i iubeşti şi să nu mulţumeşti Cerului că s-au născut la noi?
Toate piesele prestate au fost cântate de rocăraşii fericiţi, dar „Dacă vrei” a fost plâns şi trăit la maxim de toată suflarea rocărească din club şi luminat de zeci de brichete ori telefoane cu ecranele luminate.
„Iarbă prin păr” (Formaţii Rock 8 – 1984) a fost cea din urmă piesă din sumedenia de „greutăţi” cântate de tătuţii de rock şi a creat o ultimă isterie generală.
Pe la 12 şi douăzeci, Călin Pop (chitară divină), Tiberiu Pop (clape de rară atmosferă), Leontin Iovan (tobe cu sute de mânuţe), Marcel Breazu (bass profesional) şi Ovidiu Roşu (sunet adevărat) şi-au luat „la revedere” de la noi, nu înainte de a ne aduce aminte că în decembrie vor avea un mare concert aniversar.
Până atunci, când sper că n-o să-i ratez, mi-am întărit convingerea că rock-ul ce se mai cântă astăzi pe la noi este împărţit fix în două: Celelalte Cuvinte şi ceilalţi…
Datorii: Teo Negură, Rokssana, Dorinescu, Gabriela Elena.
26 Comments
[…] tuturor: Adi Voicu, Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Ana Usca, Androxa, Bogdan Onin, Caius, Costin […]
sa inteleg ca Iris nu-ti place?
Ba da, cum să nu, tătuţule! După opinia mea umilă, singurul lor disc adevărat este “Iris”, cel cu ochiu-n fermoar. Bine, hai ş-un pic de “Lună plină” şi “Mirage”. Dar numai un pic.
Însă ca ce spuneam mai sus, vezi stil, rafinament etc. nu suportă comparaţie cu Celelalte Cuvinte.
Dar asta e doar părerea mea. 😀
Nu prea mă pricep la rock, nu e chiar genul meu preferat, dar îmi place cum ai scris articolul despre trupa asta. Se vede că îi iubeşti ! 🙂
Mulţumesc frumos, Zina! 🙂
Celelalte Cuvinte nu e trupă, e suflet, e vis, e legendă vie… 🙂
[…] Ştefănescu, Ela Roseni, Alex Mazilu, Michaela, Mircea Suman, Zenna, Boghi, Dionis, Toscăniţa, Adrian Voicu, Daurel, Florin Moroşan, Gabriela Neagu, Cristi Rârâitu’, Mercu, Karina, Nameless, Elisa, […]
Sa-ti fie de bine, mi-ar fi placut grozav sa pot sa ajung si io, pentru partea a dooa (dementiala) as fi venit si taras cu mainele legate la spate.
Sper sa mai ajung macar la un concert de-al lor, tatutii metaliferi le zic tare bine 🙂
dom’le, m-ai uns la suflet cu articolul ăsta, iar când ai mai pomenit şi de pick-up şi discuri m-am topit de tot. cu atât mai mult cu cât după toate celelalte trupe menţionate prin alte postări, de care nici măcar n-am auzit, începusem să cred că n-am deloc cultură muzicală. curată făcătură că n-ai mai prins un concert cu ei atâta amar de vreme, soarta asta…
dar zi şi tu, parcă nu s-au schimbat deloc în tot timpul asta, nu? mai bine apariţii mai rare, dar la fel de bune, nu ca alţii.
faine de tot cântecele pe care zici că le-au cântat, dar mie-mi plac şi cele din albumul NOS tare mult, de exemplu.
no, mă bucur pentru tine şi te invidiez puţin 🙂
Florin,
Mulţam fain, tătuţule, a fost mult prea minunat! 🙂
Urmăreşte-le site-ul pentru concerte. Sper să nu le ratez nici concertul aniversar din decembrie care va fi de mare belea, sunt sigur. Vezi ce faci, că numai o dată sărbătoresc meseriaşii trei decenii de metal adevărat. 🙂
Daria B.,
Mă foarte bucurez că ţi-a plăcut articolul, înseamnă că simţim la fel. 🙂
Da, nu s-au schimbat şi nu se vor schimba ever. Cu atât mai mult pentru cei care-i iubesc. Sunt la fel de tineri, zâmbitori, calzi şi prietenoşi ca în anii ’80.
Apar rar pentru că nu au fost niciodată comerciali, au fost pur şi simplu buni, unici, profesionişti şi totdeauna şi-au respectat muzica şi fanii. Chiar dacă nu i-am văzut decât de două ori în 30 de ani de activitate, le-am urmărit albumele, care, pentru mine, au fost evenimente. Mai bine rar şi perfect, nu? 🙂
Numai bine să-ţi fie! 🙂
Si nici Blind Guardianul de diseara nu-l ratezi, nu 😀 ?
Am luat ULTIMUL bilet VIP de la Eventim. 😀
Cum boala să-l ratez? Într-o oră jumate o tai. 🙂
Nelinstitu: Poate ne recunoastem pe-acolo. Sa urlam amandoi pe Bard Song (data trecuta, cand a inceput balada, eu si grupul din jurul meu dadeam sound stereo).
Da, da, daaa să urlăm! Şi pe “Script for My Requiem” şi pe “Bright Eyes” şi pe ce-o mai fi! 😀
Ne recunoaştem, cum boala? 😀
Pai la mine e mai greu, ca am scapat de cioc si acum sunt ”undercover”.
Oricum, data trecuta am fost putin nesatisfacut din cauza organizarii: s-a decalat mult intrarea trupei si au ratat un Bright Eyes si a Past and Future Secret (dar au varat un ”And then there was silence..de 14 minute”)
La mine e mai uşor, sunt neschimbat; am aceeaşi frizură din profilul Facebook, he-he! Plus tricou Death Angel!
Oricum va fi, va fi perfect! Cel puţin pentru mine! 🙂
Gata, am plecat!
Tanti te-a redirectionat pe unul dintre cele 3 scaune de la baaaar? pai ce mai bombani, atata? e mare lucru ca n-ai stat in cur pe scari!
Nu stiu de tine, dar dupa ce ca am ratat meet&greetul, am fost si dezamagit sanatos de concert (de la sonorizarea la vocea in imbatranire a lui Hansi). In 2006 a fost altceva, chit ca si ala a fost o incropeala de concert.
La Bolthard ai venit si a facut poze la un metru de mine, dar nu cred ca ai fi auzit ceva daca strigam 🙂
[…] tuturor: Adrian Voicu, Alecu Racoviceanu, Alex Mazilu, Caius, Clipe de Cluj, Gabi123, Luna Patrata, Mirela Pete, […]
Tenţi,
Am stat la bar până au apărut băieţii, apoi m-am dus lângă scenă. Nu cred că ţi-ai imaginat că pot sta pe un scaun la un concert rock. 😛
Haiducul Krossfire,
Imediat m-apuc de cronică. 🙂
Dacă m-ai văzut, de ce boala nu m-ai luat de o mânuţă?
Macar tu ai prins meet&greetul.
Auzeai ceva din spate? Ca un om din randul 5-6 m-a intrebat ”ce piesa canta acum?”
Eu cronica o bag maine. Fiind prezent si in 2006, n-as vrea sa fiu prea rau acum.
Da, am şi trei poze cu ei şi poster semnat! 😀
N-ai de ce să fii prea rău dacă îi iubeşti. Mie mi-au plăcut, parol!
N-am stat prea în spate, cam la jumătatea distanţei dintre scenă şi ţarcul sunetiştilor, dar la vreo două piese am întrebat un pretenar care e ideea. Sunetul la cort de caca-maca, ce să mai vorbim!
Pentruca am vazut ca esti mare fan… vezi ca astazi s-au pus in vanzare biletele pentru decembrie, Sala Palatului.
http://www.eventim.ro/ro/bilete/celelalte-cuvinte-bucuresti-sala-palatului-104546/event.html
Din surse sigure iti zic: o sa fie D E M E N T I A L!!!
Cunoaştem, cunoaştem, săru mâna! 🙂
Cu voia lui Dumnezeu, o să ajung şi acolo.
Bine ai venit! 🙂