Cum frigul toamnei îmi aduce în cap nostalgia zilelor de vară, mi-am amintit de alt loc minunat din capitala noastră plină de trafic şi praf. Iniţial doream să ajung la Palatul Ghika, dar un badigard din poartă mi-a tăiat decisiv elanul: „Nu e voie că e nuntă!”. Am căutat nr. 12 de pe Dumbrava Roşie, [...]

Continue reading...

Am aflat de Lente datorită Festivalului Ceaiului şi Cafelei, ăla de acu’ luni de zile, dintre 22 şi 29 august. Păşind în curtea micuţă, pavată cu piatră, boltită de o uriaşă vie care tocmai ce-şi pârguia ciorchinii, am intrat pe nebănuite, precum personajele lui Eliade, în lumea Bucureştilor de altădată… Tweet

Continue reading...

Ştiţi că sunt un fan al ceainăriilor, al intimităţii şi magiei oferite de astfel de locuri. Într-o zi cu mult soare, din curs de săptămână, ne-am oprit paşii în acest colţ de bine căruia de mult plănuiam să-i călcăm pragul. A fost prima librărie-loc-de-lectură-ceainărie în care am intrat vreodată şi ne-a cucerit pe loc. Intrarea [...]

Continue reading...

În fundul unei curţi relativ mari, se află o casă împărţită inspirat pe trei niveluri: parterul este ocupat de „Camera cudetoate” şi „Salonul mare”, la primul etaj întâlnim două saloane, indian şi japonez, iar la mansardă, un loc cochet, intim şi frumos decorat, unde noi nu am prins rezervare, numit „Micul Paris”. Nu cred că [...]

Continue reading...

De fiecare dată când mergeam la „Ceai la Cotroceni”, aveam senzaţia că intru într-una din casele magice ale lui Mircea Eliade, unde timpul s-a oprit să curgă şi unde mă aşteptam ca de niciunde să apară personaje misterioase, care să mă înfioare cu poveştile lor din alte vremi. Aflată chiar peste drum de Palatul Cotroceni, [...]

Continue reading...