Acu’ o bucată de vreme am primit un mail de la un minunat şi bun prieten, în care-mi povestea că a aflat întâmplător de îndeletnicirea mea internetică şi  îşi manifesta  surprinderea că am timp şi de aşa ceva, că el nu are nici să respire. Deh, doctor, ce puii mei, io l-am pus?
Ştiam de zeci de ani că el cochetează cu poezia şi l-am rugat să mă onoreze cu niscaiva versuri, lucru care s-a şi întâmplat.
În continuare, vă supun atenţiei două creaţii ale pretenarului meu de-o viaţă, Doru Dediman.
Citeste in continuare:  "Sensibilitate nocturnă"

După câteva problemuţe, am răzbit şi revin în cadrul rubricii de “ghestari” cu ceva proaspăt, făcut de pretena Maia, tocmai în Pula. Mă rog, o mai fi fost ea şi primprejuru’ care este, da’ a dat mai bine la frază ce zisei mai ‘nainte. Prin urmare, pe lângă pozele aferente, o las pe ea să vă zică mai multe, că io avusei concediu fix din… Mulţam fain, Maia!
Citeste in continuare:  "În Pula şi pe lângă"

Odată cu acest articol, inaugurez o nouă categorie, aceea a “invitaţilor musafiri” (vezi “Speşăl Ghestar”), adică cine doreşte să bage ceva scriptic şi să devină celebru prin intermediul blogului meu, he-he! Pe lângă faptul că ideea mi se pare haioasă, cre’ că este şi inedită. Aşa că, cine pofteşte, îl invit cu încredere să introducă un material cu e-mail la mine şi voi posta articolul exact aşa cum e scris de autor. Mă gândesc să lansez şi un concurs cu cel mai votat articol… Da’ mai vedem.
Ideea mă bântuia din vechime şi am scos-o de la naftalină din cauza Păfurişei şi a bătăii la cap cu povestea din tren. Aşa că, inaugurarea rubricii “Speşăl Ghestar” este făcută de… ta-daaaa! Păfurişaaa!

Dragi telespectatori, ‘aideti sa va povestesc eu cum a fost de fapt, pentru ca fiecare are propria lui perceptie asupra realitatii insa unii au chiar capacitatea de a’si creea una.Asadar, pe vremea cand Umflatu avea masina in service MIE mi se facuse dor de sor’sa. Trecem rapid peste fazele lacrimogene cu “nu ma intereseaza, te parasesc, ma duc la sor’ta”, “bine, du’te”, “o sun pe sor’ta si’i zic ca tu nu vii, ca nu’ti e dor de ea, ca n’o iubesti”, “bine, sun’o” si ajungem direct in… mijlocul strazii cand impreuna cu geanta cu floricele si un Umflat care dadea marunt din buze pe sub mustata incercam sa configuram un traseu pietonal catre gara Obor unde trage microbuzul de Buzau.
Citeste in continuare:  "Adevărata poveste de Buzău, în microbuz şi tren – Reeditată by Păfurişa"