- noua reclamă la Altex, cu nebunu’ care vrea să-şi facă fermă de prepeliţe dintr-un ou şi livadă din sâmburii de la un măr. Cine dracu’ le dă bani, fraţilor?

- reclama la „Noua Frutia” de la „noul Europiăn Drincs”, cu portocalele mutante care văd pentru prima oară frumuseţile României: Drachiula, Daţia, Med-zidia, Oina! Care coaja mă-sii e morala transmisă? Că dacă te întreabă două citrice îndelung iradiate care-i sportul naţional, le iei la omor cu bâta?

- inspirata reclamă la maşina de spălat vase Bosch. Zice vocea din spatele camerei de filmat (citez din memoria de lungă durată): „Nu spăla vasele cu mâna, nu eşti maşină de spălat vase, eşti femeie!”. Sclipindu-i becu’ dintre neuroni, femela oropsită zice cu revoltă: „Nu mai vreau sa fiu sclava chiuvetei, sunt femeie…” Care vasăzică, care nu aveţi Bosch de lins farfurii prin casă, sunteţi vajnici posesori de sclave. Important e să ştie şi ele, he-he!

- rămânând pe acelaşi portativ, supun atenţiei altă stupizenie de profund impact emoţional, de astă dată cu familia Adamescu, referitor la detergentul de vase zis „Fairy”. Conform acestui clip publicitar, ştiaţi voi că ăştia de la Procter au făcut detergent de vase pentru iarnă? Hait!

- în această perioadă, electorală, adică, nu putea să lipsească şi reclama cu iz de că..cao PSD-PC de pe Antena 1, că acolo m-am înţepenit când scriam astea. Primo: o sală mare cu Geoană (a sosit momentul să vă dăm nu ştiu cum şi nu ştiu ce, cre’ că tot chestia aia care au tot dat-o şi pe vremea lu’ Iliescu), Vanghelie (să oprim privatizarea cercetării şi alte aberaţiuni pe teme bâlbâistice), alţii, Năstase (cel mai înalt dintre ei) şi o tanti albă în cap. Secundo: Daniela Popa (asta era „tanti albă” din „Primo”, însăşi preşedinta lu’ Voiculescu) candidata combinaţiei PSD-PC în colegiul „icşpe” a stat de vorbă cu nişte disperaţi care trebuiau să-şi facă poze cu ea, pentru că nu o vor mai vedea vreodată prin pieţe. Poate peste alţi 4 ani. Terţo: o ştire cu iz de anonimat în ceea ce priveşte personajele. Un cort al unui candidat PSD-PC a fost tăiat, s-au furat materiale promoţionale (ce spanaci? Fluturaşi şi poze cu Buhăilă?) etc.etc. Mai spre finală, se iveşte şi o poză cu candidatul respectiv, apoi i se spune şi numele: Dan Voiculescu. Fir-aţi ai drecu’ cu ei cu tot!

- mă rupe vrăjitoarea ştampilată cu „Garantat Onţanu”, care se afişează pe nişte bannere de prin Lacul Tei şi împrejurimi. Muaaaaa, numa’ când o văd cu degetu’ că arată către mine şi cu făţăul ăla de făcător de vudu, mi se strânge votu’n mine, zău aşa! Nea Geoană, unde le găseşti, bre? Am înţeles că fetele de acţiune nu-ţi plac (Ana Birchall îşi face campania prin State, să nu mai zici că-şi dă oralu’ prin SUV-uri, în România), da’ tanti asta cu faţă de gardiană la pârnaia feministă, sigur se asortează cu ciuma aia a lu’ Voiculescu. Şi apăru încă un exemplu că cine se aseamănă, candidează împreună.

- weekendurile ploioase şi fără bani.

- vânzătorii care nu dau rest. „N-am să vă dau 4 mii.” „Lăsaţi…” În 9 din 10 cazuri ei nu procedează la fel şi te trezeşti că nu poţi să-ţi iei un pachet de ţigări, par egzample, că n-ai 1000!!!

- guşaţii şi ţopârlanii care au plecat de la coada boului şi se dau „badigarzi” pe la vreo firmă de pază. Cel mai mult mă seacă „mărgelaţii” (o variantă de guşoi) de pe la firmele mari, gen BGS, Shelter, Romguard, urcaţi în maşini care nu apăreau pe genericul nici celor mai erotice vise ale lor (d’astea urâte, de teren, vezi Hummer, Dodge, Toyote uriaşe), care nu se uită în oglinda retrovizoare, măcar să-şi vadă feţele grohăitoare (omisiune sesizată de nenea Bufniţoiu’) şi degrabă grăitoare cu privire la originea mamii lor de guvizi, dar se iau de personajele feminine care, întâmplător, au drum pe lângă ei.

- „betmenii” de la RATB care se apucă de lucrat la liniile de tramvai între orele unu şi patru AM. Bine, dacă numai ar lucra, aş mai înţelege, da’, ca să nu-i apuce plictisu’ nocturn, mai şi cântă, urlă, aruncă fiare şi table, înjură sau ţipă unu’ la altu’, ca să învingă, probabil, decibelii iscaţi de moto-generatoare.

- mai revin…

- ştirile de la 4, 5 şi multe alte ore, de la Antena 1, ProTV, Prima şi mai ştiu eu ce canale. Măi, băieţi şi fete, pe vremuri, şi când zic pe vremuri, vorbim de dinainte de ’89, ai mei erau abonaţi la “Pentru patrie”, o revistă a MI cu articole despre morţi, răniţi, hoţi ş.a.m.d. Oare de ce puii mei nu fac ăştia un post NUMAI cu ştiri d-astea cu răngi în cap, topoare pe cocoaşă, gâtuiri, smulgeri de capete? Noroc cu marea invenţie a secolului trecut, rimotcontrolu’.

- căcănarii ce ascultă manele la volum peste limita de supravieţuire a timpanelor, cu geamurile larg deschise la maşini, apartamente sau case.

- stupizdele care acuma, pe frigul toamnei, le vezi cu buricul şi cracii goi, dârdâind dimineaţa prin staţii, cu pielea de găină proaspăt jumulită pe ele, abia aşteptând să vină autobuzul.

- preţioşii ce bagă başi adevăraţi în trafic, de le vibrează plasticăraia de pe cazane şi te privesc de sus, abia suportându-şi persoana proprie, prin fumul ochelarilor luaţi cu 5 lei de la gura de metrou.

- mirosurile de prăjeli de peşte, chiftele, cârnaţi, cartofi, fripturi cu usturoi sau nu, ciorbe de felurite categorii, care se strecoară de la vecina de jos şi-mi seacă glanda, dar îmi ucide şi Cocolinul din hainele puse la uscat pe balcon, lucru ce mă face să nu scap niciodată de senzaţia cum că aş fi îmbrăcat cu bucătăria ăleia.

- cârnaţii şi echivalentul lor feminin, cârnatele, care au sonerii cu manele sau cu “decupări” penibile din “Vacanţa mare” sau alte domenii de subcultură.

- mai revin…

- cele câteva, aparent interminabile în înşiruirea lor, seci, fade, repetate zilnic de zeci de ori, de la 6 dimineaţa la 11-12 noaptea, atât la radio cât şi la TV. Long live MP3 and DIVX!

- alea la medicamente, care la final bagă bâlbâiala cu “acest medicament se poate elibera fără prescripţie medicală”. În urmă cu câţiva ani, mai înţelegeai din ce bălmăjea nenea sau tanti, da’ acuma, din motive de aprigă şi prelungă recesiune mondială, reiese în trei secunde o “Acesmdâmâbmbâldmbmnbmdmndmnmdndmdmlui”. Băga-v-aş în cur tantumii verzi şi galbeni până vă ies pe gât, exact p-acolo unde acţionează ei!

- idioţenia aia cu emo de la Cosmote: “Vii diseară la mine să stăm pe întuneric?”. Băi, copii şi fete, care dracu’ aveţi idei d-astea, mă? Şi unde dracu’ îi găsiţi băăă, pe copilaşii ăia, care, după ce că părinţii i-au produs cum i-au produs, din ce-au avut şi ei la îndemână, din ce-au mai strâns de pe la vecini, îi mai stâlciţi şi voi cu ţoale d-alea şi machiaje demne de Cradle of Filth? Sunt curios cum ar arăta reclama-emo pentru RADET: “Vii diseară la mine să stăm pe întuneric cu douăjdepături în cap?”.

- reclamele de pe net, care-ţi sar în ochi de la felurite bănci, credite, lizinguri şi vodafonuri şi care nu te lasă în pace decât după “ţîîî” secunde, nefiind suficient de dibaci să găseşti “icsuletele” infinit de mic ca să le dai dracu’ şi să-ţi vezi de treabă.

- mai revin…
Nota: Pentru nefamiliarizaţi, ia de vă uitaţi la Cradle of Filth.