În cel de-al IX-lea an de graţie de după două mii, a 24-a zi din mai, s-a materializat de pe monitoare în Ogrezeni, într-un loc umbrit de tei şi cireşi, mişcarea online ce a debutat la începutul acestui an, ca un protest la nesusţinerea culturii pe motiv de criză.
Drumul până la Ogrezeni, o comună lungă, lungă, dincolo de Bolintin Vale sau Deal, nu mai ştiu care e mai departe de Bucureşti, a fost lejer, cu asfalt bun şi mii de maci care înroşeau maidanele rezultate în urma numeroaselor căsoaie iscate în diferite stiluri care mai de care mai chicioase.
Citeste in continuare:  "Acasă la Lucia Verona – Evadarea 10"

Muzeul Literaturii Române

Sanctuarul literaturii române se află în “Casa Kreţulescu”, impunătoarea clădire de la începutul bulevardului Dacia, la nici 2 minute de mers pe jos de Calea Victoriei.
Dumitru Panaitescu (Perpessicius), cunoscutul academician, critic literar şi editor al operei eminesciene, are ideea înfiinţării unei astfel de instituţii pe la începutul verii anului 1957, iar 20 de ani mai târziu muzeul se mută în actuala locaţie, unde încercam, cu greu, să pătrund.
La parter, într-o sală mare se desfăşura din plin “Noaptea de muzică şi poezie” cu concursul poeţilor contemporani Cornelia Savu, Mihai Gălăţanu, Ioan Pop, Adrian Suciu, Dan Mircea Cipariu, Paul Vinicius, Bogdan Popescu, sub prezentarea lui Traian Coşovei. Fundalul sonor era asigurat de „jazziştii” Mircea Tiberian şi Liviu Butoi. Era lume ca la o lansare de carte şi cald de nu se poate. Faină atmosferă, se citea poezie, se râdea se comenta, dar nu am rezistat decât 5 minute, pentru că eram în pericol de mare coacere.
Citeste in continuare:  "Noaptea albă a muzeelor – Evadarea 9"

Habar nu aveam că ori de câte ori mergeam la Poliţia de pe Candiano sau în Parcul Carol, treceam pe lângă Muzeul Tehnic.
Fondat la începutul secolului trecut de către inginerul şi profesorul universitar Dimitrie Leonida, Muzeul Tehnic s-a dorit, în primul rând, a avea o destinaţie didactică, de a fi un laborator public unde vizitatorii să poată vedea, studia sau acţiona diferite mecanisme supuse legilor fizicii, fapt ce-i conferă o aură de unicitate în rândul muzeelor tehnice din lumea largă.

La intrare am fost întâmpinaţi de primul aparat individual de zbor de pe planetă, cel construit de prolificul inventator Justin Capră în 1958, iar vreo doi neni îi făceau poze şi schiţe detailate. Bănuiesc că aveau aprobare, pentru că  nici Muzeul Tehnic nu face excepţie de la regula cu fotografiatul interzis. Noroc că e mare şi bogat în exponate care te ascund privirii supraveghetorilor.
Citeste in continuare:  "Muzeul Tehnic – Evadarea 8"

De la Piaţa Universităţii, cum priveşti spre Unirea, pe dreapta, imediat cum ieşi din gura de metrou, dai în impunătorul edificiu ridicat în prima jumătate a secolului al XIX-lea, cunoscut sub şi sub numele de Palatul Şuţu.

Deşi nu pare foarte mare pe dinafară, odată ce i-ai trecut pragul te impresionează spaţialitatea interiorului. 6 lei am plătit pe intrare, am trecut rapid prin expoziţia de fotografie a italianului Augusto Cantamessa de la parter şi am admirat îndelung magnifica oglindă de Murano montată în 1862 de către Karl Storck, la bifurcaţia braţelor scării centrale. Deasupra oglinzii este montat medalionul de lemn al soţiei lui Grigore Şuţu, Irina. Un lucru pe cât de curios pe atât de interesant: în oglindă se observă un ceas uriaş montat deasupra scărilor, ceas care, bineînţeles, este construit pe dos, astfel încât să arate normal când i se proiectează imaginea în oglindă.
Citeste in continuare:  "Muzeul Bucureştiului – Evadarea 7"

Parcul Carol

Întrucât a răsărit căldura prin Bucale, ne-am zis că, pentru relaxare, n-ar strica să batem câte-un parc în fiecare din cele două zile de weekend. Ca să scăpăm de aglomeraţie şi de melteni am ales 8:30 dimineaţa ca oră de manifestare. Vreau să vă spun că la ora aceea numai păsăricile triluitoare şi vreo doi maidanezi erau în parc. Aşa că am trecut la admirat natura conlocuitoare şi respirat aerul proaspăt al unei dimineţi de Bucureşti. În rest, un câine mort lângă superba Fântână Cantacuzino, ceva maidanezi care însemnau Giganţii sculptorului Paciurea, vreo două piţipoance care doreau să slăbească (“hai, fă, să ne-ntrecem până la arcu’ ăla – Monumentul Eroilor, n.a. – şi care pierde dă o şaorma”), câţiva copii tembeli care speriau raţele de lângă primul pod de beton armat realizat de Gogu Constantinescu în 1906, vreo doi melteni cu chef la terasa de sub pod, iar cele câteva veveriţe, aflate într-o mare formă de căutat de-ale gurii, au reprezentat un magnet pentru majoritatea personajelor care ieşeau din parc, pe la Fântâna Zodiac, printre care şi noi.
Citeste in continuare:  "Evadarea 6 – Primăvara veveriţelor"