„Tati, tati mergem şi noi la molu’ ăla nou, că cică are Imax!”, a sărit aia mică pe mine într-una din zile. Auzisem de cea mai nouă şi mai mare chestie unde-şi etalează pizdoacele fiţele, da’ nu ştiam dacă imaxu’ se dă la kil sau la bucată. Aşa că am purces într-acolo.
Pentru cei care vine dinspre Răzoare, în loc să faci dreapta spre Apaca, treci intersecţia, faci dreapta şi intri în parcarea de-a dreptu’ uriaşă, pe trei niveluri.
Citeste in continuare:  "Lasermaxx, Imax şi climax"

Fuse şi se duse ultimu’ Ogrezeni din perioada de vară…
Am început pozitiv, cu stângul pe tobă, făcând joncţiunea cu d-na Renata Friedenberg în cartierul care-mi va fi mamă şi tată, adică ăla de l-a făcut celebru pe cititorul cu ochii închişi de „goagăl” şi „almanahe”. Zic, „ce puii mei s-o mai iau prin Militari, că am gipies, hai s-o întindem prin Mihăileşti, Buturugeni şi ce draci or mai fi pân’ la Ogrezeni”. Săraca d-na Renata, n-a avut ce face decât a da din cap a aprobare, că oricum nu avea de ales. M-a asigurat că asta se numeşte „încredere”. Am avut ceva dubii, da’ am purces vârtos la drum.
Citeste in continuare:  "Evadarea cu găluşte – A cinşpea"

De multă vreme umblam să ajung să privesc şi eu stelele de pe cer, că eram sătul de alea pe care le vedeam când, periodic, mă loveam de uşile dulapurilor din bucătărie.
Situată pe Lascăr Catargiu, pe dreapta cum vii dinspre Piaţa Victoriei către Romană, frumoasa clădire a fost dată în folosinţă în a doua decadă a secolului trecut şi este opera arhitectului Ioan Berindei, despre care am mai scris şi aici. Numele amiralului Vasile Urseanu, proprietarul de altă dată, un dedicat trup şi suflet astronomiei, este strâns legat de existenţa primului Observator Astronomic public din România.
Citeste in continuare:  "Observatorul Astronomic – Evadarea a paişpea"

Sâmbătă, pe 20 iunie, adică ieri, am decis să-l scot pe pretenul Vaxxilian la o culturalizare, că tot ardea mentolu’ de pomană, iar d-na Lucia Verona avea lansarea cărţii “Domnul deputat se prăbuşeşte”, a cărei coautoare este. Aşa că, pe la cinci fără ceva, că atunci a ajuns personajul Vaxxi la mine, am băgat jăratic pe nasu’ Matizetelui şi am tăiat-o în mare grabă. Prin dreptul Antenei 1, era cât p-aci s-o-nfig pe post de siglă (ca la merţane) pe botu’ matizesc, pe cine credeţi? Pe speranţa învăţământului românesc, intitulată pe numele-i de botez, Ecaterina Andronescu. Am fost dibaci şi am ratat, he-he! Asta e de bine?
Citeste in continuare:  "Bookfest – Microevadare cu noroc (13)"

S-a făcut data, ora 10 jumate şi am luat din nou drumul Ogrezeniului, după cum îmi zicea tanti aia din gipies. Chiuit şi văiuit am reuşit să ies din Militari şi d-aci încolo drumul a fost lejer, iar vântul mi-a fluturat pletele cu mai mult de 70 la oră până la Bolintin Vale. Aicea, am trăit o surpriză ce nu mi-a venit a crede ochilor, fiind o dovadă clară că Festivalul Lili a depăşit graniţele ogrezeneşti. Un banner mare, taman ca alea de campanie, dintr-o parte a alta a şoselei, zicea cam aşa: „Da, domnule GS, aici e Bolintin Vale. Înainte şi la stânga e Festivalul Lili – Ogrezeni”.
Citeste in continuare:  "Ogrezeni Reloaded – Evadarea a XII-a"

Muzeul CFR
În urmă cu ceva vreme, am decis să facem o incursiune pe la Gara de Nord, să vizităm Muzeul CFR. Am ajuns pe Calea Griviţei 193, în spatele Gării de Nord şi a trebuit să luăm clădirile prin eliminare pentru a găsi muzeul cu pricina. Nimic din ceea ce arăta fosta Casă Tehnică a Căilor Ferate, construită secolul trecut, în perioada interbelică, nu ne ducea cu gândul că acolo putea să fie ceva de interes pentru noi: pereţi scorojiţi, tencuiala picată şi o ciurdă mare de cetăţeni cu bagaje şi purcel, adunaţi în faţa scărilor. Cred că respectiva clădire nu mai fusese renovată din mai 1953, când se mutase Muzeul CFR acolo.
Citeste in continuare:  "Evadarea a unşpea"