Zacuscă de vinete nărăvaşe şi alte legume luate câte trei

Acest preparat, sub formă de Picasso, se dedică Cellei…

Se făcea că veneam într-o zi de la minunatul serviciu şi tot atunci se făcea că intru în piaţă. În seara precedentă visasem că eram pe prund, la mine, la Nehoiu, şi băgam în fizic nişte zacuscă d-aia bună, de Ţară Românească, şi m-alergau vecinii să-mi fure coltucu’ de pâine.

Cu saliva-n gât, mi-am împroşcat ochii peste tarabe şi m-am hotărât asupra cifrei 3. Şi am luat aşa: 3 ardei capia, 3 gogoşari, tot atâţia morcovi, 3 cepe şi 3 ardei iuţi (doi verzi şi unu’ roşu). La ieşire am mai prăduit 3 căpăţâni mici de usturoi şi, ca să scap de obsesie, vreo 6 vinete şi 2 kile de roşii de gătit. V-aţi prins din titlu, ha?

Acasă, i-am dat lui Ninja-n fălci o frunză de salată, iar mie, pentru că aveam de făcut o chestie mai laborioasă, mi-am oferit pe trompele lui Eustaş o adevărăciune de Yngwie.
Mi-am scos braţele adiacente şi am pus apa de roşii opărite pe un ochi, iar ardeii capia şi gogoşarii pe plita de fontă. Între timp am tăiat ceapa şi mai julien, şi mai solzişori, şi am pus-o-n stand-by în wok.

Am ras un iaurt, m-am dat un pic cu capu’ de pereţi (de la Yngwie, că e de extremă meserie!), şi s-a făcut vremea de schimbat ştafetele de pe aragaz. Am luat roşiile and ardeii şi am pus vinetele und ceapa. Între timp, morcovii i-am curăţat original, cuţităreşte, apoi, pentru că nu sunt un mare fan al blenderului, preferând să simt legumele mai mari între premolari, ca la noi, la munte, am continuat să mă joc pe morcovei cu aparatul de eliminat coaja. M-am oprit cu deschiolatul dermă bogată în vitamina E la inima morcovilor, chestia fibroasă din centru’ legumei erecte. Au rezultat fâşii subţiri de morcovi, doldora de vitaminoase, pe care le-am tăiat fin (nu vitaminele, alealte, fâşiile), în toate direcţiile. Un pumn de morcovei astfel rezultaţi l-am aruncat peste cele trei cepe tăiate şi sfârâinde din wok.

Roşiile le-am pieliţit şi le-am zdrobit degeteşte într-o oală, le-am pus nişte sare, ardeii iuţi, tăiaţi rodele, şi restul de morcovei.
Ca să nu mă plictisesc, am lăsat ardeii şi gogoşarii fără o mare parte din coajă, m-am fript la deş’te ca un masochist genuine, am înjurat voiniceşte şi i-am tăiat pe lungime, apoi transversal, rezultând bucăţici mici şi plăcut mirositoare.

După ce-am turnat şi ciupercile dintr-o conservă peste ceapă (dar bine stoarse), am dat să întorc vinetele, iar una, mai borţoasă şi a dreacu’, n-a rezistat atingerii mele înfiorător-legumicole şi a făcut poc-pâfff!, împroşcându-mă cu o zamă fierbinte taman pe burta pe care o ţineam relaxat, la vedere. Din cauza fenomenului întâmplat subit şi intempestiv, am sărit direct în gutuiu’ din faţa geamului, am dat în mediu cu un „Huaaa!” sănătos, mai mult de sperietură, decât de durere, au început câinii din Giurgiu să latre, şi, după ce mi-am turnat nişte sare pe pielea afectată, am continuat cu mirificul preparat.

Cum s-a călit bine amestecul din wok, vup!, i-am făcut vânt şi castronului cu ardei. După mai bine de un sfert de oră, spre douăj’ de minute, vup!, am făcut vânt şi roşiilor peste ardei. Îmbinarea aromelor şi bolboroseala molcomă a roşelii gros-vegetale din wok, m-a făcut să uit de incidentul abdominal de mai devreme.

Când să dezbrac vinetele, am constatat că au spini pe cozi şi primprejurul cozii, în puii mei! M-au găurit la capilarele din burici, le-am dezbrăcat, am înjurat, le-am dat prin blender (v-am zis că n-am tocător), le-am oferit nişte sare şi, după un timp, le-am aruncat şi pe ele în wok. Treaba era destul de groasă acuma, aşa că, am luat nişte paste de tomate, am amestecat-o cu usturoiul zdrobit şi cu trei pahare de apă şi le-am aruncat în wok. Circa o oră am mai lăsat preparatul la foc mic, neuitând să amestec din când în când, şi-atunci în gând, he-he!

A ieşit ceva de mare soi legumistic, mai ceva ca-n visele mele prunceşti!
Acuma, ce boala fac cu o oală de zacuscă? După ce s-a răcit am pus-o în două borcane, că atâtea am găsit, da’ a mai rămas jumate, cel puţin!
Deci, care vrei, că n-am borcane…

Notă: În poză sunt miniaturi, nu ditai castronu’ cu franzelă, da?