Imaginaţi-vă o după-amiază mult-aşteptată, cu adieri fine şi-un soare moale, cu păsărici triluitoare şi bere neagră, rece. Eu şi Greierică, maifrendu’ meu din copilărie. “Bă, hai să mergem pă la ai mei, că n-am mai fo’ de mult”, zice Greierică. Eram în Nehoiu de vreo două zile şi îmi planificasem să-mi iau la vizionat prietenii de pe vremuri. Azi venise vremea pentru Greierică, personaj care-mi bântuise existenţa toţi anii de şcoală primară.
Părinţii lui stăteau la trei case şi ceva de unde locuiesc ai mei, doar treceam gârla şi eram la tanti Firica şi nea Cucu în bătătură. Tanti Firica era o femeie aprigă şi degrabă a ţi-o da în smalţu’ dinţilor dacă-i cântai pe altă voce decât p-a ei, iar nenea Cucu, săracu’, era un om blând şi bun, care nu vroia să recunoască, decât parţial, că din armăsar de rasă fusese transformat de nevastă-sa în catâr de povară. Oricum, o vizită la părinţii lui Greierică era o experienţă demnă de emisiunile despre supravieţuirea în medii ostile, he-he!
Ajungem la locaţia respectivă, cam pe amurg, aşa. Dăm cu “săru’ mâna” în stânga şi dreapta, ne pupăm, schimbăm două-trei impresii despre viaţă, vremuri şi ai mei, apoi hai să ne punem la masă. Acu’, lăsând la o parte păcatele lu’ tanti Firica, era maestră în asamblatul produselor comestibile şi îi rezultau nişte mâncăruri cu gusturi şi arome de concurs. În ziua respectivă avusesem norocul să prindem varză călită cu afumătură şi roşii, o minunăţie absolută, nu alta! Acompaniată de nişte ardei iuţi şi stinşi cu ceva ţuică de-a lu’ nea Cucu, ce să mai zic? Merita cu prisosinţă turuiala perpetuă exercitată de mă-sa lu’ Greierică pe trompetele lui Eustache din capu’ meu.
Pe când mă concetram să-i răspund la o întrebare legată de haiducia organelor statului (că era şi o politiciană ce ardea conversaţii cu pasiune), mi s-a părut că am descoperit în farfurie un ingredient care nu-şi avea locul acolo. Era suspect şi se prezenta sub formă de bobiţă metalică. Pofta de varză s-a dat dispărută instant. Văzându-mă că nu-i răspund şi că număr măraru’ din farfurie, tanti Firica s-a autosesizat nervos: “Ce e, ce nu-ţi convine?”. “Ce e asta?”, am întrebat timid, plimbând mărgica fluidă pe margine farfuriei. “Eh, ce să fie, dragă”, făcu nervoasă din cale-afară mă-sa Greiericului. “Nişte mercur, na!” Dacă îmi ieşea un caşalot din cana cu apă, nu cred că eram la fel de surprins. “Hmmm, măică-mea face varza altfel”, am încercat eu o glumă. “E varză cu metale, bă, hă-hă!”, râdea bou’ de Greierică. “E special pentru rocări ca tine, hă-hă!”, a continuat el. Am râs şi eu strâmb, da’ nu m-am mai atins de varză, ci am ras rapid două ţoiuri cu ţuică, ca să uit.
Ulterior am aflat ce se întâmplase chiar de la tac-su lu’ Greierică. Nea Cucu găsise un termometru d-ăla, de pe vremuri, de băgat în gură, subţiori sau cur (după caz ori dispoziţie) prin magazie şi, vrând să vadă dacă mai e bun, s-a dus deasupra oalei cu varză să-i facă proba. Evident, acesta a făcut un insesizabil pâc! şi dramul de mercur a dispărut în oală. Tanti Firica, vigilentă din fire, l-a văzut pe nea Cucu amuşinând oalele şi l-a prins în fapt cu măsurătoru’ de grade corpolente. A dat cu vreo doi, maxim trei draci după el şi a făcut pierdut definitiv mercurul amestecând varza cu o lingură de lemn. “Nu ţi se pune-n cur, dragă! Doar nu aruncam o oală de varză pentru nişte mercur, acolo!”, a încheiat ea povestea.
Încă mai mişc, mai am dinţi, păr, vederea mi-a slăbit un pic (sparg nuci de cocos acuma, he-he!), deci mă-sa lu’ Greierică a avut dreptate şi de această dată. A dracu’ muiere!
Scrieri similare
Related posts:
109 răspunsuri şi 0 legături către articol
Hmmm… din cate stiu eu, mercur se gaseste si in amalgamul ala folosit de dentist pt plombe si in niste laxative si diuretice si in mascara. A, si in niste picaturi pentru ochi parca
Feeling better now?
vai de mer-curu tau, frate
CUm naiba? Astea de le povestesti tu, is pe bune, sau sunt doar produse de testicolele imaginatiei tale? Ca parca prea ti se intampla numai tine, toate 
Oricum, bine c-ai spalat cu tuica, asta este antidotul perfect cand dai de mercur in varza!
Greierica supravietuise in mediul ostil, deci, cum inca mai aveai cu cine sa frenduiesti, nu trebuia sa-ti faci probleme!
La urma urmei, o bobita de mercur te facea pe tine?
Io cred ca Tanti Firica vroia sa te caleasca…ca pa varza!
Ps. dupa al 3-lea tol cu tuica, punem pariu ca mancai si varza??? Iote ce inseamna sa nu bei destul!
Agreez PS-ul lui Manole.
Asa s-a calit mercurul!
Brontozăurel,
Da, m-ai liniştit!
Iote că, dacă nu-ţi dai seama, merge şi ca digestiv.
Neamţu’,
Bre, adevărul e mereu pe la jumate, he-he! Pe la jumatea sticlei de ţuică, adică.
Meşteru’,
Aşa e, bre! Nu mercuru’ mă făcea, da’ cine ştie ce reacţii se produceau prin mine, de ajungeam ca băiatu’ ăla din “Cei 4 fantastici” seria a doua, Silver Surfer! Ăla e clar că a fost pe la tanti Firica.
Mădălina,
Da, he-he! Nu ştiam de ce boala ţiua detectoru’ de metale prin aeroporturi, chiar dacă trecem prin el numa’n chiloţi.
intentia ta e laudabila, regulile job-ul sunt drastice…fara de youtube…deci ce pusesi aici, ca nu vaz nimic, da’ daca imi zici de nume poate vad si eu pe trilu
Si ce, Silver Surfer nu surfaia la lumina stelelor…tot un fel de veioze!
Ha, Meştere! Ce boala job ai? Eşti mai tare ca mine cu vacanţele la veioză!
Iote pe cinemagia un trailer.
Ştiam doar despre mercur injectat în portocale, cu varză încă n-am încercat…
Merită, o dată…
MISTOOOOOOO! La ala imi zice ceva cu not found!
Job de job, ce draq!
Gata, terminai si io cu frunzaritul si completatul si zapacitul ochilor in 18 pagini…ca atatea ajunsera pana la sfarsit! Neeee, ca nu ma grabesc sa le arat…ca astia imi dau altceva de munca!
Nu ştii că face parte din legea lui Murphy? Să ai tot timpul o hârtie în mână, că te crede lumea ocupat.
Uite, uite sau uite! Na! Mama lor de cenzurişti!
Ultimul link e din film. Ca să ştii cu ce să începi.
Bre, io mi-s ca mercurul…io nu-s ca tine sa-l servesc, da?!
Adică eşti viu sau în varză?
Şi da, p-astea le-am vazut! Tinand cont ca Silver Surfer a ajuns la seria a doua…nu-i chiar ashea de rau! Io, in locul tau, as da repede o tura la Tanti Firica, poate ca mai are ceva varza cu termometre! (uzate, ca ale ne , nu dau gustul bun! )
Varza cu metale ?
Chiar ca e ceva de super competitzie
Manole care-i şi întrece,
Pe la noi se zice că nu te poţi pişa în gustu’ omului, da’ nişte mercur poţi să pui…
WhiteWolf,
Io cred că le zisese ăla, Greierete, că sunt rocăr adevărat. Şi cică ar mai face bine la măsele şi amigdale: scapi de grija lor!
“Tanti Firica era o femeie aprigă şi degrabă a ţi-o da în smalţu’ dinţilor dacă-i cântai pe altă voce decât p-a ei”…
eu ma intreb :”cum de ai scapat cu smaltu’ intact ca doar n-ai mancat tot din farfurie?”
Îi zâmbea aşa de viu argintu’ dintre dinţii mei, că i-a fost frică să m-atingă.
De unde se vede ca nu erai la prima vizita!
Nelinistitu’ pe la noi se zice că, ce-i al fiecaruia e pus de-o parte! Ce sa fac IO, cu seria a II a ???
Da, bre, ştiu, deşi, uitându-mă prin jur, zic că încă n-am găsit ce-i pus deoparte pentru mine.
Deci, capeţi experienţă… 
Ca tot ce se face în ziua de azi, nu există legătură între serii.
Bre, sa-ti numeri in fiecare dimineata toate 5 membrele
sa fii sigur ca nu ti-o mai crescut ceva (nenatural, av cors) peste noapte 
Bre, poate la tine ies 5, la mine-s 6 demult, de-atuncea, că mi-a mai crescut unu’ mic, şi pentru orăşence.
Bre eu nasul nu-l pun la socoteala, doar socoteala o pun la numaratoare
)
Io nu ştiu, bre, cu ce dai matale la orăşence, da’ io sigur nu cu nasu’.
Voua vi s-au spart termometrele! Aha!
Eu sunt scuzabil, am fost victimă nevinovată…
Ete drace, vă ruşinarăţi! Tanti Firicaaaaaa…!
…Asa, dupa ‘jdeani in care Adrian s-a bucurat de bucatele delicioase de la tanti Firica, si-a dat seama ca a primit si un bonus: a devenit imun la toate otravurile cunoscute de om, cu arsenicu’ si cianura in frunte, sa nu mai vorbim de mercur, pe care il are depozitat in talpi ca sa nu-l ia vantu’. Si sigur nu te-atinge nici o gripa, zburatoare sau guitaitoare sau inotatoare.
PS Si sar’na pentru includere intre bloagele infratite
Meşterescu’,
Las-o, bre, că tocmai o pune de nişte sarmale cu plutoniu sărăcit.
Luana,
Mercuru e pentru echilibru, mai ales la beţie, he-he!
Io mulţam pentru includere, noroc că-s vigilent din fire, că tu, braşoveancă discretă, nu ziceai nimic.
Frecventa si intensitatea betiilor e direct proportionala cu cantitatea de mercur acumulata?
)
Pai no, de ce sa zic? Tin pentru mine, si dau mai departe
Sal’tare!
L-ai întrecut pe ăl cu coarne, tuţule!, cu povestea asta.
Da’ şi tu eşti nu numa’ un om greu acuma, ci şi un om tare-tare, poţi indica şi temperatura dar şi câte grade are ţuica
Luana,
Invers, cantitatea metalică e proporţională cu beţiile, că numa’ după ce afli îţi vine să dai fără număr peste cap.
A-ha, mulţam fain!
Bordelezu’,
Aloha, bre!
Dacă bag un deget în ţuică sau apă fiartă, mi se ridică mercuru’ pe mână. Nu dau greş niciodată!
E prima data cand te citesc,dar m-am amuzat grozav!
Bine-ai venit!
Acuma, doar n-o să pleci aşa de repede, mai stai un pic!
“mi se ridică mercuru’ pe mână”
Păi, dacă aia e sonda pentru lichide… Nu mă forţa la imaginaţie!
Aha, ti se bulbuca si ochii, m-am prins!
Depinde în ce-mi bag sonda.
Am evitat sa-ti zic…da’ pa’n la urma e musai ca trebuie!Nu de alta da’ ma roade!
Dupa cum l-ai descris pe nenea Cucu “din armăsar de rasă fusese transformat de nevastă-sa în catâr de povară”…bre,sa te intreb de unde atata experienta??? La’s ca stiu ca esti un bun observator!
este reconortant să constaţi că în instituţiile publice şi private chiar se munceşte
mă bucur că sunteţi bine
eu “iau mercur” de mică şi cred că m-am imunizat şi la varză… tanti-ta-i pe gustul meu deşi nu-s feministă, văz că au şi nenii “metoda lor”(te pui?)prea-l plîngi săracul… eu cred că se baza pefaptul că el nu o să mînînce
şi… mă prind io mai greu da’ acuma-s lămurită de ce m-ai chemat şi de ce “sărut-mîna” alea
hm… era şi păcat să ratez aşa o reţetă de varză
merci, am notat-o şi pe asta dar insist: găteşte-mi(şi)ceva pentru PICASSO
editează: erata- reconfortant
scriu pe genunchi şi mă saltă gropile din drumurile patriei
Adi, mai ai nevoie de pila aia de unghi?
Manole 1,
Eu recunosc că sunt sclavul dorinţelor femeii care este.
Mulţumit?
Cella,
Nea Cucu-i verde ca oxidu’ de cupru, nimic nu se mai atinge de el, he-he!
N-am uitat cu Picasso, e pe vine…
Manole 2,
Bre, “pilă de unghi” am la servici, că mai trebe să acţionez la zone înclinate.
Na!, fir-ai să fii!
Multumit!
Mersi de pila! Bine, bine nu te supara, ca-ti dau acusi şi oja aia rosie!
)
(ps. cineva tot o sa cheme medicii…sau or sa ne trimita la
Asadar daca iti zice f’un: bah, parca ai argintu’ viu in tine, a cam nimerit-o
))
Mi-ai amintit de babele paranormale si farmacoase de pe la tara care puneau imediat aluia care deraia de la comportamentul / valorile satului: i-a facut vreuna farmece – are argintu’ viu in el.
Asadar daca iti zice f’unu: bah, parca ai argintu’ viu in tine, a cam nimerit-o
)
Mi-ai amintit de babele de pe la tara care puneau imediat aluia care deraia de la comportamentul / valorile satului: i-a facut vreuna farmece – are argintu’ viu in el.
puneau imediat = puneau imediat eticheta
si abia am venit de la masa.. de unde foamea asta?!
Meşterescu Şmecherescu,
Mulţam, am oje naturlich, că mi-am scurtat o unghie în procesul de creaţie culinară.
Brightie,
Am remarcat cu greu, ce-i drept, că eşti puţin altfel în exprimare…
io ma gandesc ca acum, daca pui mana pe mine, s-ar putea sa ti se urce mercuru-n cap. ca sunt racit si am temperatura…
Al dreacu’ ce eşti! Să ştii că-ţi iau temperatura la subraţ, da?
Dom’ doctor, iote ce calificat esti: sonda bagi, temperatura iei…acusi te apuci si faci si ceva injectii
…hai ca ai timp, tocmai ai trecut la 8 ore! 
Bre, mă gândesc că aş fi mai bun de ginecolog, că am auzu’ fin.
Doamne ce era sa uit ca sunt online!
Uite aci dovada, na!
La mine la tara s-a asezat convenabil un caine pe un termometru si apoi am incercat sa ”prind” mercuruul care ”susura” prin pietrisul din curte.
Iti vei pune probabil logica intrebare : Ce pisici cauta termometrul intr-o zona unde sa se aseze cainii pe el ? Pai era un termometru mare cu suport de lemn si vechi si eu il transformasem in balanta ca sa vad daca odata asezat cainele pe el va ridica piatra din partea cealalta
(Ce-i ciudat e ca stiam ca-i termometru dar credeam ca are alcool colorat in el, ca celalat termometru gasit in acelasi loc)
D’aia asculti tu metale cand gatesti. Ca’ti’a placut, da’ nu vrei sa recunosti. Nici nu vreau sa stiu ce’ai pus de fapt in cartofii aia.
N-ai citit ? Mi-a trecut buba! Cu rivanol si sulfamida!
Vrei?
Krossfire Jianul,
Doamne iartă-mă şi apără! Tătuţule, da’ te-ai născut sub steaua ştiinţei, bre!
Păfurishu’,
Nu de la mercur ascult eu metale. E chestie de hrană spirituală, n-ai tu cum să pricepi.
Orice-am pus în cartofi, n-a fost destul.
Meşterescu’ Vindecatu’,
Bre, le-ai potrivit matale din alt film taman pe subiectu’ ăla, cu uitatu’!
Nah, am avut de la cine invata! Ca doar ai auzul fin!
Pai nu, asculti metale cand ti se face dor de varza (sau de mercur). Si nu, n’am cum sa’nteleg pen’ca eu am mancat dietetic pan’acu’ (varu’ de pe pereti, sapun ras, lipici).
Deci sa’nteleg ca’s mai calita decat varza lu’ tanti Firica de la cartofii aia. N’o fi fost destul o data, da’ putin cu putin se face mult. Acuma imi explic eu multe…
Meşterescu,
Da, bre, sunt mândru de mine!
Vezi ce discipol fain am?
Păfurish,
Ia să schimb eu ingredientele, că văd că mai ai ţinere de minte.
Ma, in ultima vreme mi se intampla sa ma trezesc dimineata si sa mi se para totul nou si frumos. Sigur, dupa primele 5 secunde imi trece. Asa ca mai incearca.
Bre, Pufăi, ştii că o zi are 24 de ore, o oră are 60 de miunte şi un minut 60 de secunde, da? Ei, cele 5 secunde, de care ziseşi, sunt de fapt minute, da’ la orele când te trezeşti, e greu să mai fii şi lucidă.
Tipic masculin. Minutu’ barbatesc e intotdeauna mai optimist si implicit mai lung decat cel femeiesc. Da’ recunosc, atunci cand iti place ceva, se poate sa ti se para ca tine putin. Din pacate, de cele mai multe ori, asa si e.
Vă dă omu’ o oră şi voi vreţi toată viaţa!
Ei, că mai pot spune ceva?
Sa traiesti Conasule! Si Dumneata Pufarisha! Tare faini mai sunteti!
Pentru Nelinistitu’: Daca nu voi, atunci cine?
Pentru Manole: Daca nu noi, atunci cine?
Meşterică Nocturnu’,
Frumos, ai? Vezi că încep să tai bilete.
Păfurisha,
Dacă nu voi, atunci unde?
Dacă nu noi, atunci când?
Ei nu, ca nu-i chiar momentul( Pafurish, momentul e moment, ashea cum il intelegi tu, ca si mine!
)sa contrazic pe cineva! 
Si da, cineva trebuia s-o faca si p-asta!
Si uite’asa, stimati telespectatori, mercurul a ajuns sa masoare minutele.
Nelinistitu’: in varza, candva. Si daca nu in varza, atunci cat?
foarte curajoasa remarca pe care ai facut-o in legatura cu pafurisha, cum ca ea n-are cum sa priceapa chestii de hrana spirituala. nu te-a bagat cu capu-n cada cu apa, pana acu? mai esti viu, sau esti fleici?
Meşteru’ cu Concluzia ca pă Mână,
Aşa, aşa, dă şi tu cu nişte zeamă de solidaritate, să-i crească nasu’ mai ceva ca lu’ Pinocchio când bagă d-alea electorale.
Altcineva decât Păfurişa,
Minutele din grade, bre. Au nu ştiai că există?
Lecteriţa,
Păi, nu vezi că scriu? Trebe să se trezească peste 4 ore şi ea stă la palavre cu oamenii mari.
Pentru toate,
Deci, ce puii mei? Aţi năvălit toate acuma, la ora asta? N-aveţi telenovele? Vase de spălat? Serviciu mâine? Ia, la culcare!
Deci nu ma face sa intru in polemica in ceea ce priveste viziunea masculina deformata asupra dimensiunilor, ca daca te’ntreb in ce se masoara centimetri, nu stii.
Doamna doctor, ei gandesc cu alt cap de’obicei si’n loc de creier, au stomac. De unde si treaba cu hrana spirituala.
OK! Gata! Stingerea!
care stingere, ma? ce , tu esti lampagiul din evul mediu, care striga: locuitori ai cetatiiiiii, este miezul noptii, dormiti in pace! baaaaangggg! care telenovela? ca sunt femeie emancipata, in secolul 21 egzista dan diaconescu. direct! ca de cand ai inghitit varza cu mercur, ai IQ-ul 212
Uitasem că la Nehoiu se prind posturi internaţionale.
Tu să nu pleci că am o reţetă pentru tine.
Ai fost inspirat, schimbasi repede postul…
PS. de unde le scoateti, domne’, ca m-ati omorat!Am ras cu lacrimi si asta inca de dimineata!!!!
Păi, nu se mai putea! Ne apuca dimineaţa, în puii mei!
Mai sunt şi scăpări, ce boala să fac?
Asa cum mi-o imaginez eu pe tanti Firica, cred ca ai scapat cu greu sa nu iei si la pachet niste varza de-a lu’ nea Cucu alchimistul.
Fain aici la tine, mai vin.
Mersi frumos şi bine-ai venit!
Aş fi luat la pachet, da’ atârna greu mercuru’ ăla în sacoşă.
you made me lmfao once again. asta ma face sa-mi para rau ca nu mai sunt cititor avid de bloguri.
(ah, inca 2 comentarii la articolul asta si faci suta)
complet offtopic: felicitari pentru munca depusa. Efortul ti-a fost rasplatit pe masura, blogul tau e in voga.
Keep it up!
Mulţam fain, Cătă!
Ştii cum se zice: spic cu spic, patriei snop!
Succesuri nebănuite pe ramura artistică!
Pam, Pam! 100!
He-he! Mereu pe fază, Meşterică, mereu pe fază!
Multam x2.
Hai, să trăieşti şi baftă multă!
muuuica!!! ce-am ratat! intalnire de milioane: Pafurisa + Mesteru + Dr Lecter. Eeii da’ zice nasu’ meu ca o sa mai vie, deci sa am rabdarica. Sa traiesti Nelinistitule tata!!!
Da’n ţuică nu te-ai mai uitat, vez’, aşa spunem toţi, ăştia de dincoaci de displei: mă mişc… a [bip] realitate!
Maia,
Hai, soaie lesbien de pe unde fuseşi.
O fo bine rău, ha?
Ioan Andoni,
În varză nu mai am încredere, da’ ţuica îmi dă curaj!
Breee fu al naibii de bine, zau, oleaca prin Croatia, da nu ma pune sa zic orasu ca esti de-a dreptu indecent! E ala ca si moneda din Botswana, si Split (care-mi placu cumplit) si Dubrovnic. EEEE !!!!
Aaa… Ai fost la Split şi Dubrovnik… Fain de tot! Da’ la Pula cum a fost? Ai poze de la Split şi Dubrovnik? Da’ de la Pula? Cât ai stat la Split? Da’ la Dubrovnik? Da’ la Pula?
Evident, vorbim numai şi numai de Croaţia…
Leave A Reply