După câteva zile de-ţi blestemai şi ieşitul afară, şi statul în casă (dacă nu ai AC), într-o duminică trecută, m-a luat, aşa, o plictiseală. M-a luat şi m-a dus în piaţă. Mi-am aruncat ochiu’ de expertiză pe tarabe şi am luat trei kile de cartofi, roşii (am cerut două, da’ mi-a scăpat trei că era ieftin, 1 leu kilu’), şase vinete („Hai că e eftine şi astea!”, a zis nenea şi am luat de 4 lei) vreo 4 morcovi, usturoi, ceapă verde şi… cam atât. Ce-aveam să fac cu productele astea, începuse a mi se contura prin căpuşnete de când mă blagoslovise nenea din Bărăgan cu trei kile de roşii care „nu e de solar, e de câmpie”.
C-o oră înainte de amiazi am ajuns acasă şi am început să le împart: vinetele pe un grătar-tigaie-de-fontă, cartofii şi morcoveii la curăţat, iar vreo două kile de roşii, la opărit, să le belesc la dermă. Ca să am spor şi abnegaţie, am ras un Răcorici pus de cu seară la frigi şi am umplut casa cu metalifere made in Anthrax.
Cât am întors vinetele şi am belit pieliţe roşii, cartofii s-au fiert, iar morcoveii erau aşa ş-aşa, că aveam alt rost cu ei. I-am luat de pe foc şi i-am răcorit sub jet de apă rece, într-o strecurătoare. După ce i-am separat pe specii, am mângâiat cartofii cu puţin ulei de măsline, aşa, cât să-ţi sară din mână dacă vrei să-i guşti fără ustensile, apoi le-am arătat ceva boabe de chimen, măghiran şi ceapă verde tocată mărunt (blenderică să trăiască!). Eh, puşi într-un blid de lut, luat de la meseriaşii din Corund, nu le mai lipsea decât prispa unei căsuţe de la Muzeul Satului. „Cartofii relaxaţi” sunt buni de tot, mai ales reci…
Am pus vinetele la linişte calorică şi am sărit pe alţi cartofi, pe care aveam de gînd să-i fac la tavă. Fundul tăvii l-am acoperit aşa, doi milimetri, cu ulei de măsline, apoi am pus un rând de cartofi rondele, unul de roşii, oregano, ceapă verde mărunţită, apoi încă un strat de cartofi, unul de roşii şi verdeţuri. Zeama lăsată de roşii am îmbogăţit-o cu mujdeiul rezultat prin pisarea a două căpăţâni de usturoi. Am mai aruncat un pahar cu apă, morcovii-rondele, nişte oregano, apoi mi-am luat „la revedere” de la respectivul aranjament odată cu acoperirea tăvii cu folie de aluminiu şi intromisionarea în cuptorul duduind de sănătate.
După raderea integrală şi dintr-o bucată a unui bardăci de Răcorici, am sărit pe despuiat vinete. Le-am mărunţit într-un minut cu blenderul de mână, dimpreună cu nişte căţei de usturoi şi un rest de frunzuţe de ceapă verde, că n-am tocător şi nici nu prea aveam chef să le rezolv cu lingura de lemn. Sare, după limbă, o lingură de ulei de măsline şi, că tot n-aveam ouă, am desăvârşit gustul final cu două linguri de iaurt natural, d-ăla mai gros, da? Rezultatul a fost botezat „Vineţele vesele” şi nu merită să le strici gustul punându-le pe pâine, să dea boala! Se combină cu „Cartofii relaxaţi” şi dau un gust… E ambrozie curată!
După aproape o oră de cuptor, am extras tava, am eliminat folia de aluminiu, am mai eliberat-o de lichidul în exces şi i-am aplicat nişte ulei cu ardei iute, luat acu’ un an de la amicii ungureni. Apoi iar i-am oferit îmbrăţişarea fierbinte a cuptorului, timp de vreo… nu mai ştiu! Chestiile-astea depind foarte mult de performanţele cuptorului. Al nostru e mare putoare…
În jur de ora 15:00 am scos rumeneala din cuptor. Cu greu, după ce mi-am fript meserie de vârf de limbă, am pus tava la rece, pe pervaz. Imaginile zic totul despre aspect, iar papilele mele vă zic că a fost unicat între preparatele cartofice! Rece, e bun rău, bre, oameni, se simt toate gusturile şi aromele prinse în barabule. Numele de cod (ăsta e ceva mai complicat, da’ merită): „Cartofi împreunaţi cu roşii în vână de morcov”. Martorii există şi pot depune mărturie oricând, ca să nu vă dea vreo îndoială prin cap, he-he!
Pentru personajele sensibile la uleiul de pe fundul tăvii: aşezaţi tava înclinată, apoi, după ce aţi halit dintr-o margine, sugeţi uleiul cu niscaiva şerveţele şi-aţi scăpat de „da’ de ce e uleeei!”.
După ce-am eliberat cuptorul de tavă, l-am mai lăsat un piculeţ să dea afară mirosurile anterioare şi am vârât la copt trei cartofi, pentru ce altceva decât pentru desert numit pe loc Triple-C (Cartofi Cu Caramel). După ce-a ieşit cruzimea din ei şi s-au crocănţit la coajă, le-am semnat cauţiunea şi i-am ridicat pe scara socială a legumelor prin aplicarea de zahăr caramel. Se servesc tot reci, de la frigider, dacă se poate. Gustoşi foc şi ăştia…
Şi, uite-aşa, avusei o duminică plină de belşug şi de lumină: cartofi nenumăraţi, litri de Răcorici şi şase dintre albumele Anthrax…
Scrieri similare
Related posts:
56 răspunsuri şi 0 legături către articol
În primul rând îmi place că mănânci din farfurii de Horezu, sper că nu greşesc, apoi, tot în primul rând eşti un bucătar ce excepţie.
Te felicit!
Arată grozav totul…
Iar ne asasinezi…Sa va fie de bine!
Uite de ce trebuia descoperită America!
Hai ca asta e buna, in multe feluri am facut sau folosit cartofii.inclusiv la oala in cuptor cu niste sunca afumata(nu slanina) felii de mere si un generos borcan mare de smantana, dar ca desert nu mi-ar fi dat never ever prin cap sa moara dusmanii. Hai sa traiesti Adi
moamaaa, ce foame si pofta mi-ai facut… ejti najpaaa!
PP
Eu n-am mai gatit serios de mult din lipsa de timp. Alalteieri mi-am facut si eu o omleta mai artistica (cu vreo doua tipuri de carne, cartofi, branza, rosii, ardei, oregano, lapte + ketchup amestecati cu partea de oua).
Geanina,
Farfuriile sunt de la ungurenii din Corund, mari meseriaşi în ale olăritului.
Nu-s, bre, de excepţie, sunt doar de experimentat.
Săru’ mâna pentru apreciaţiunile care este!
Mădălina,
Eh, fac şi eu ce pot.
Săru’ mâna, poftă mare!
Lucia Verona,
Păi, nu? Altminteri, renumita salată de Ogrezeni cu ce s-ar fi produs?
Cody,
Bre, chestiile de le ziseşi se găsesc pe la matale, p-acolo. Aicea, la asfalt, trebe să te descurci cu ce ai.
Hai, să trăieşti şi tu!
Brightie,
Ştiu, da’m place, he-he!
Săru’ mâna pentru vot.
Haiducul Krossfire,
Hai, că era de Salvador Dali omleta-ţi.
doamne ce minunatii! imi ploua in gura!
Bine ai venit şi mulţam pentru introducerea umilelor preparate la categoria “minunăţii de plouat cavitatea limbii”.
Te mai aştept.
Esti o crima de om.:)
Nu stiu de ce nu-ti faci tu un blog special in ale gatitului. Cu talentul tau de povestitor si bunatatile pe care le propui…ai putea ocupa locul I in topul blog-urilor culinare, cativa ani garantati….pana cand, ti se va propune sa fii realizatorul unei emisiuni televizate, de profil
Am retinut reteta desertului tau…super simpla si o delicatesa, as putea spune…mmmm
Va urez week-end placut, atat tie, cat si lui Crisu.
Va pup.
He-he! Le fac din plăcere, bre, nu profesional. Dar dă-mi un producător, o televiziune şi gata, mă bag!
Mersi fain pentru cuvintele frumoase.
Şi noi te pupăm şi te urăm de bine la uichend!
Hmm… da-ţi-ar strechea-n fundu’ străchinii, nici nu pot să mai scriu, mi s-a ‘necat limba-n gură de poftă…
Şi eu care credeam că doar noi, boşorogii, ne pricepem la găteli, aţi venit voi, tinerii, cu oregano, cu chimen, cu mai ştiu eu ce, că sămânţa de mărar nu-i bună, iar prazu-i praz, ce-are?
Ţi-au ieşit, e clar, ba mai mult, ai pus şi usturoi la “vineţele”, multe dade nu ştiu că trebe…
N-am fost atent, ai pus şi lămâie la ele? Merge şi fără, c-ai pus ceapă verde, da’ eu pui.
Eşti bun, da’ bun, nu jucărie
)
Săru’ mâna tare, bre! O să încep să cred, boalii, şi mă duc peste ăştia consacraţii să-i scot din meserie, he-he!
Am pus o idee de lămâie la vineţele, că am învăţat de la arabi.
Mărar, mai salcâm pe la Bucale. Şi-aşa n-am eu ce-mi trebe, că aş mai experimenta.
Dacă ar ştii maică-mea că m-am apucat de făcut potol, nu cred că m-ar mai aştepta cu ciorba fierbinte când mă mai duc p-acasă, he-he! Nu mai zic de ăl bătrân!
Încă o dată, mulţumesc frumos, tătuţule!
Dădică, dădică, aoleo ce mult îmi scrise!
Şi mă şi alintă cu tuţu!
Zici că “mai salcâm”?
So, “tătuţule” e familiarism, bre, n-are a face cu vârsta.
“Salcâmu’” apăru din cauză că chestiile bune, de ţară, sunt aproape inexistente p-aci. Ieri seară, par egzample, am descoperit în Carfur Băneasa un restaurant-magazin cu legume, fructe, produse “organice”. Cine dracu’ o fi inventat cuvântul ăsta pentru produsele naturale, de la mama lor? Ei, bine, uimirea cea mare este că, pe vremuri, produsele astea erau normale, iar acum sunt rarităţi şi se vând la preţuri adevărate. A dracu’ evoluţie cu UE-ul lor cu tot!
Multam de idei, taman la fix inainte de cumparaturi!
Daca si mie, or reusi sa-mi iasa la fel de faine si aratoase ca ale tale, atunci m-am scos si asta seara!
Iar tuţu e diminutivul folosit în zona voastră.
Eu cumpar numai “ouă de mamă”, aşa le zicea la ouăle de la ţară o unguroaică simpatică foc, mutată-n Slatina.
E festival pentru mine când merg la piaţă şi dau peste producătorii adevaraţi, cam rari, da rari, nu glumă, îi zgândăr ca să-i aud vorbind…
Meşteru’ Manole,
Să trăieşti, bre! Să mă menţionezi la adunare, da?
Bordelezu’,
Daaa, şi mie-mi place de mor să mă plimb prin iarmaroace cu chestii “genuine”, să gust, să pun mânuţa… Bani să am, că aş umple un camion cu remorcă.
pregătesc perioada cubistă a lui Picasso, ce fel îmi găteşti?
a ta mi se pare cam supărată aşa gri…
asta am reţinut-o pentru Dali şi te notific că eu pun usturoi la salata de vinete(patru căţei mari, da’buni şi-ai tăi, puţini)şi-i trag şi o maioneză mică cu zeamă de lămîie natur, “să-i dea faţă umană”
cartofi caramel îi deja fudulie
Brightie,
Onoratu-m-ai…
Toate ca toate, dar “Triple-C” m-a dat gata pe loc! De-abia aştept să experimentez acest desert despre care, recunosc, nu ştiam că există!
Cella,
Ha-ha! Nu e meritul meu, e al lui Krossfire, el are omlete salvadordaliene.
Ai dreptate, e cam gri, dar era foarte veselă pe limbă.
Mai am câte ceva de pus, mai incolo, cred că o să-ţi dai seama, care e articolul ce merge cu Picasso.
Mulţam fain, tu!
Noaptea Iguanei,
Şi pe mine m-a luat prin surprindere.
Până să-l experimentez, nici eu nu ştiam despre el, he-he! Să-mi povesteşti şi mie cum ţi s-a părut.
In cadru festiv, cu bataie cu furculita in pahar, ashea?
Şi cu intonarea imnului.
uai, ai putea sa combini trupele. Spre exemplu, eu as toca ceapa pe Cannibal Corpse, as mesteca in oala pe un Benighted si as curata cartofi pe un Solitude Aeternus si as aranja in tava legumele pe Prokofiev (stiu ca asta nu e metal, dar na). Asa, doar Anthrax e cam plictisitor.
Uelcăm, tătuţule!
Ştii cum e cu de gustibusu’ omului, he-he! Atât că în loc de Prokofiev, pentru a fi în ton, merge Apocalyptica, ha?
A, nununu, ar merge oleaca Sopor Aeternus sau Dead Can Dance.
Votez pentru DCD!
Mai vino p-aci, că mai am culinarităţi d-astea. Sunt curios ce asocieri le găseşti tu, fiind mai extrem, aşa.
cartofi fara numaaaar! tre’ sa-mi fac acasa la mine reteta asta, ca lu giant nu am voie sa-i dau cartoafe… da’ am voie sa-i dau anthrax (ca meloterapie, nu ca boala).desi el e cu europe, white snake, pink floyd. da-i pun metale grele si zic ca sunt aia de la dire straits, dupa o zi de munca la canal.
mah da tu chiar meriti premiu al de aur…! Ce sa zic… pozele incep sa devina din ce in ce mai apetisante. da carnea unde ii? Ca e bun rau tot ce-ai facut aicea, da carnea mah…carnea e de baza!
ce-ai facut ma, la desert ? cartofi caramel? da’ varza murata cu marzipan nu faci?
eu scot pasaport, tu o pui de-un tort. c-asa e-n tenis
La mulţi ani Măriilor, Marianelor, Marianilor şi Mărinilor!
Sărumuna, doamna doctor! Nu ştiu reţeta pe care tocmai o prescriseşi. La varza murată se rade şi parmezan şi se mai scapă şi ceva cimbru, o sămânţă, doua de mărar… iar la urmă se acopera totul cu marţipan, ca varza să fie surpriza de la mijloc?
Am ghicit?
O zi bună!
un bucatar priceput, nu gluma!
Cartofii relaxati mi-au facut cu ochiul… sa vedem daca vor fi la fel de buni!
Lecteriţa,
He-he! Nu e pentru oricine, bre, reţeta asta, numa’ pentru ăi aleşi!
Cred că merge să compui haleală pe orice muzichie place celui de performează, da’ la mine sigur era Anthrax!
Varză cu marţipan? O să studiez problema cu marţipanu’, he-he!
Bucătaru’ maniac,
Săru’ mâna, bre! Carne pe vremea asta? Da’ tu unde locuieşti?
La câte barabule au fost, carnea n-a mai avut loc.
Zamolxis,
E mai uşor pe partea mea, he-he!
Bordelezu’,
Aşa e, bre! La mulţi ani celor cu nume sărbătoresc!
Să ne trăiască şi să onoreze cu oareşce!
Orianda,
Săru’ mâna!
O să-ţi placă, mai ales reci. Parol!
servus…
Ce fain merge Anthraxu’ cu cartofii împreunaţi cu roşii în vână de morcov! Şi ce bine se potrivesc în strachina de pămînt! Mă întreb însă ce o să mai potriveşti şi pregăteşti într-o tavă de:
un week-end frumos sa ai!
tava era de: http://www.youtube.com/watch?v=xkJl8lM2lq8
Rammstein… da’ vad ca aici nu e voie cu… youtuburi
Nah, aşa-mi trebe dacă trec mai rar… perdui bunăciune felii de timp şi , ui ce reţete… me-se-ri-e ! Jur că recuperez ! Auch, cum gem papilele…
Felicitări !!!
numai bine,
Sibilla
Flavius,
Mulţam fain, tătuţule! Nu-ş ce boala are iutubu’, că şi mie-mi dă chifle. Tre’ să vorbesc cu adminu’.
O să fie şi Rammstein cu porţia lor.
Sibilla,
Săru’ mânuţele şi bine-ai revenit!
Sănătate şi numai bine şi ţie!
Nu terminasi frumusete de cartofi imbujorati ? Ar merge o bere, o muzica, o dieta, nah!
Am terminat, bre, da’s în refaceri de după Sfântă Mărie.
Daca n-as fi vazut pozele, m-as fi gandit ca esti un povestotor care ii adoarme pe infometati. Sa mai uite.
Asa, cu poze cu tot, esti un magician! Nelinistit!!!
Bine-ai venit Anonim(o)ule şi mulţam fain pentru cuvintele-ţi frumoase în vreme de criză.
De mai vii, o să mai vezi!
Leave A Reply