Se dă o vineri după-amiaza, în care o frigeam clasic pe activitate proletară. Intervine în peisaj un telefon de la proprietar: „Tătuţule, mâine, pe la doişpe, vin ăia de care-ţi ziceam acu’ o săptămână, să pună aeru’ condiţionat”. „Trebien”, zic şi aştept să se facă data şi ora intervenţiei.
Vine momentul suprapunerii limbilor la ceas, sâmbăta. [...]




