Evadarea 6 – Primăvara veveriţelor

Parcul Carol

Întrucât a răsărit căldura prin Bucale, ne-am zis că, pentru relaxare, n-ar strica să batem câte-un parc în fiecare din cele două zile de weekend. Ca să scăpăm de aglomeraţie şi de melteni am ales 8:30 dimineaţa ca oră de manifestare. Vreau să vă spun că la ora aceea numai păsăricile triluitoare şi vreo doi maidanezi erau în parc. Aşa că am trecut la admirat natura conlocuitoare şi respirat aerul proaspăt al unei dimineţi de Bucureşti. În rest, un câine mort lângă superba Fântână Cantacuzino, ceva maidanezi care însemnau Giganţii sculptorului Paciurea, vreo două piţipoance care doreau să slăbească (“hai, fă, să ne-ntrecem până la arcu’ ăla – Monumentul Eroilor, n.a. – şi care pierde dă o şaorma”), câţiva copii tembeli care speriau raţele de lângă primul pod de beton armat realizat de Gogu Constantinescu în 1906, vreo doi melteni cu chef la terasa de sub pod, iar cele câteva veveriţe, aflate într-o mare formă de căutat de-ale gurii, au reprezentat un magnet pentru majoritatea personajelor care ieşeau din parc, pe la Fântâna Zodiac, printre care şi noi.

Parcul Herăstrău
Cred că nu există cineva care să nu fi auzit de cel mai mare parc al capitalei noastre invadate de maşini, mizerie, praf şi cuburi de sticlă.
Dacă vii dimineaţa devreme scapi de aglomeraţie de biciclete (he-he!, vezi mai jos), alergători, mirosuri de şaorme şi alte chestii specifice “civilizaţiei” contemporane. Până şi haitele de maidanezi dorm.
Explozia de culori date de zecile de mii de floricele este greu de descris în cuvinte, aşa că o să las imaginile să spună mai multe.
În caz că înaintează orele şi începi să te izbeşti de personaje, poţi opta pentru o plimbare pe lac cu hidrobicicleta (6 lei de căciulă) şi să te laşi mângâiat de soare, briză şi legănat de valuri.
Avantajul cel mai mare al acestui parc: este atât de mare încât poţi să-ţi găseşti un loc în care să fii numai tu şi gândurile proprii.
Veveriţele sunt mai multe, mai blânde ca-n Parcul Carol şi, culmea, dacă ciocneşti o nucă de trotuar, vin şi-ţi mănâncă din palmă.
În drum spre Piaţa cu Imensa Monedă Găurită (Charles de Gaulle) am dat de Cabral şi ai săi biciclişti. Lăudabilă iniţiativa, nu zic, dar cred că mulţi or să înţeleagă exact pe dos. Înainte de toate trebuie să ne schimbăm mentalitatea, să-i respectăm pe cei din jur şi locurile astea frumoase, ca să poată lumea să se plimbe prin parcuri cu bicicleta sau să stea pe iarbă, fără a lăsa dezastru în urmă.